OBICIEURI-PASTE on PhotoPeach

Traditii si obiceiuri hunedorene in perioada Pastelui

Din multitudinea de obiceiuri pascale care se derulau în vatra satului tradiţional s-au mai păstrat până în prezent doar câteva care se desfăşoară începând din postul Paştelui şi până în prima sau a doua zi de Paşti. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri este cel cunoscut de localnici ca obiceiul steagului. Este un obicei etnofolcloric din satele zărăndene, în special în satele unde se practica mineritul. Este un obicei vechi, practicat de peste 150 de ani în perioada în care mineritul era sub concesiune austro-ungară. În satul Hondol, acest obicei era structurat începând cu Săptămâna Mare a Paştelui şi după Înviere, în primele trei zile. În Săptămâna Mare se strânge o ceată de flăcăi care îşi aleg doi conducători numiţi comornic şi crai. Flăcăii merg în pădure şi taie un stejar din care confecţionează o toacă pe care o instalează în curtea bisericii din Hondol. Tot în acest timp se instalează nişte tuburi cu care se puşcă cu carbit pentru a alunga spiritele rele din zonă. În Săptămâna Mare, băieţii păzesc toaca ziua şi noaptea anunţând prin semnale repetate Învierea lui Isus Hristos. Prin acest gest, flăcăii din Hondol se identifică cu străjerii de la mormântul Domnului Iisus. Între timp, la casa craiului se confecţionează steagul de Paşti. Acest steag este format dintr-un băţ lung împodobit cu primburi, iar în vârf este brodat steagul cu efigia Domnului Iisus, sub efigie fiind însemnate două ciocane minereşti şi anul calendaristic. În Duminica Paştelui când se face slujbă, ceata de flăcăi poartă steagul de la casa unde a fost confecţionat până la biserică, iar după slujbă, se merge cu el la cimitirul din sat unde i se face şi sfinţirea. Ceata îl poartă pe la mormintele oamenilor, dar numai pe la cei care au făcut ceva în viaţă şi sunt demni de acest steag. După ce se face acest ritual se merge pe la casele oamenilor unde se urează tradiţionalul „Cristos a înviat”. Acest periplu ţărănesc se prelungeşte până a doua zi de Paşte când steagul este purtat la toate casele din sat. Se dau în schimb ouă roşii, carne de miel şi vinars. Toate acestea sunt strânse de comornic şi crai în vederea organizării jocului cetei care are loc la căminul cultural din Hondol. La acest joc participă toţi tinerii din sat şi se organizează o horă a satului. După terminarea jocului steagul este predat la biserică depozitându-se în clopotniţă. 

          Odata cu inceperea Postului Mare, copiii din comuna se organizau pe cringuri si catune si isi instalau prin prunii din gradini cite o toaca, pe care o bateau, cite 2-4 copii rotindu-se in jurul ei. Uneori erau alungati din gradini deoarece se spunea ca aceia care bat toaca au terminat slanina. Tot atunci incepea si jocul cu mingea, denumit "lopta-n bita". Mingile folosite erau confectionate din cirpe, iar cele mai valoroase din piele, umplute cu par de la vite. Jocul era deosebit de apreciat si se juca in 4, 6 sau 8 persoane, impartite in doua grupe. 
Un alt joc apreciat de tineri era cel denumit "tic mala", la joc participind mai multe perechi formate dintr-o fata si un baiat care se tineau de miini si un baiat fara pereche. Perechile se desprindeau de miini si fugeau pentru a se intilni din nou. Baiatul fara pereche trebuia sa prinda o fata inainte de refacerea perechilor. De regula acest joc se desfasura in curtea bisericii. In fiecare seara de miercuri si vineri se participa la slujba de denii de la biserica. In Joia Mare, piinea si vinul pentu Pasti sunt introduse in altar si sfintite. Painea era facuta de o femeie mai in virsta, vaduva. Vineri seara la biserica se cinta Prohodul. Tinerii se string aici, la biserica, unde se impart in ,,partide’’, fiecare grup la cite o strana. Prohodul va fi cintat cite o strofa, alternativ, de catre cele doua grupuri. Tot in postul de Pasti, baietii isi pregatesc carbid pentru "a trage cu teava". Pentru noaptea de Inviere se grupeaza pe catune, fiecare "echipa"’de baieti isi instaleaza tabara pe unul din dealurile ce incojoara satul: Dupa Vie, Fata satului, Virful Viii, Virful Taului. Pe toate aceste dealuri sunt instalate, pe un suport de birne, cite 5-7 tevi pentru puscat, fiind amenajata si o coliba pentru adapost in caz de ploaie. Este aprins si un foc mare care va arde toata noaptea de Inviere. Intre echipele de baieti este o adevarata concureta "cine pusca mai mult si mai puternic". Fetele si femeile au si ele preocuparile lor specifice,ele trebuind sa pregateasca masa speciala pentru ziua de Pasti, cozonacii pentru parastase si ouale impistrite. Astfel in Vinerea Mare, femeile se grupeaza cite doua-trei, isi pregatesc instrumentele pentru impistrit si incep lucrul de dimineata.

                                                    Impistrarea oualor
              Procedeul impistririi consta in desenarea cu ceara fierbinte a unor modele pe oul fiert, cu instrumentul numit pistia. Modelele sunt geometrce, florale, stele, sori, unelte agricole. Dupa desenare se coloreaza desenul in diverse culori, care se acopera cu ceara, dupa care oul se introduce in culoarea de fond. Dupa ce se usuca, oul este incalzit si ceara stearsa, rezultind oul impistritat. In ziua de Pasti, in cimitir, fetele ofera oua baietilor, pentru a fi jucate la jocul de a doua zi. Tot in cimitir, in ziua de Pasti, unde se aduna intreaga suflare a satului cu tuica si cozonac, pentru a ridica parastase celor morti, copiii au un joc in legatura cu ouale impistrite. Astfel un baiat tine un ou intre degete, iar altul de la oarecare distanta arunca cu un ban metalic spre ou pentru a-l lovi. Daca banul ramine infipt in ou, cel care da cu banul ia oul, iar daca nu reuseste din trei incercari sa sparga oul, cel care tine oul, ia banul. 

Realizat de elevii : Balogh Razvan si Michi Laurentiu