Obiceiul ” Cununii Grâului ” este practicat și în zilele noastre în satul Hărțăgani.
Urmează o succintă prezentare a acestui obicei, pentru a stârni interesul dumneavoastră de al vedea practicat chiar de țăranii din satul Hărțăgani in fiecare vară. Momentele de desfășurare a acestui obicei sunt următoarele: O familie mai „înstărită” a satului își cheamă „neamurile” și vecini la clacă intr-o zi anume „ dacă o sta vremea” . Gazda trebuie să cheme la clacă și „ lăutașii” pentru a merge lucrul mai bine.
În dimineața zilei în care urmează să fie secerată holda de grâu , oamenii se adună la casa gazdei, pentru a pleca spre „ holdă ”. Odată ajunși acolo femeile și fetele cu secerile taie grâul, în timp ce bărbații „ bat parii” și „cară snopii” de grâu ai secerătoarelor.
Grupul
de seceratoare ajunse la holda de grâu
După
terminarea seceratului avea loc împletirea cununii din cele mai frumoase spice
de grâu, din ultimul „ snop” ori dintr-o
„ fâșie de holdă” nesecerată.
De regulă, cununa era împletită de
cele mai pricepute femei ale clăcii. În timpul împletirii cununii se cânta un
cântec specific acestui ritual: „ În cea verde poieniță / Frumos doarme o
copiliță / Vine un băiețel de grabă / Mi-o trezește și mi-o-ntreabă„.
După ce cununa era gata, un băiat o purta de la holda de grâu si pană la
casa gazdei. Pe tot parcursul drumului spre locuința gazdei se cânta „ cântecul
cununii”: „ Rămâi holdă sănătoasă, că ne-ai dat roadă frumoasă„. Sătenii și
copii satului „ udau cununa” pentru a sporii și îmbogății roadele de grâu anul
viitor. După ce alaiul de secerători ajunge la casa gazdei, băiatul care duce cununa, este răsplatit cu
bani , iar ceata de secerători se așează la masă pentru a mânca si pentru a-și
„ trage sufletul” după o zi întreagă de secerat .
Se încinge o petrecere cu mult joc
si voie bună, unde se cântă, se joacă și se strigă strigături specifice
obiceiului și zonei folclorice: „De-am avea noi lăutași / Cum ne-ar zice
mintenaș / Dar noi lăutași n-avem / Noi zicem și noi jucăm„ sau „ Dragu-mi cu
cine joc / Că miroase-a busuioc / Dragu-mi cu cine cânt / Că miroase-a fân
cosât„ .
Împletirea
cununii de cele mai pricepute secerătoare din cele mai frumoase spice
Clăcașii
în toiul petrecerii , odată ajunși la casa gazdei.
Când
jocul este pe sfârșite, fiecare secerătoare și fiecare clăcaș își ia rămas
bun de la gazdă, urându-i ca anul viitor
roadele să fie mai bogate iar ei să mai poată veni la clacă, cu ajutorul
următoarelor strigături: „ Mulțumim la gazda nost / Că ne-o ominit frumos/ Cu
cină și cu lumină / Și cu dor de la inimă„ sau
„ Zâua bună am plecat / Mulțamim de ce ne-ați dat / Zâua bună noi ne-om
duce/ Mulțamim de gură dulce„.
Și așa se termină acest obicei despre
care noi v-am vorbit cu mare drag.
Obiceiul ” Cununii Grâului ” este
practicat și în zilele noastre în satul Hărțăgani. Prin acest obicei oamenii
își seceră grâul mult mai ușor fiind ajutați de rude și vecini.Pentru a vedea o
demonstrație a ceea ce v-am prezentat mai sus vă invităm în satul nostru,
Hărțăgani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu